Leziune la naștere a articulației umărului

Cauze și factori de risc

Complicaţii şi prognostic Luxaţia reprezintă o leziune la nivelul articulaţiilor şi constă într-o deplasare a leziune la naștere a articulației umărului articulare, ceea ce duce la o modificare anatomică a regiunii respective, însoţită de durere şi imobilizarea articulaţiei.

Articulaţia reprezintă o structură anatomică unde se întâlnesc două sau mai multe oase, cu scopul de a permite mobilitatea diverselor părţi ale corpului.

• În funcție de vârsta leziunii primite, luxațiile sunt împărțite în trei tipuri: 1.
• Unguente bune pentru osteochondroză
• Surse: Artroza Artroza mai este denumita si osteoartrita, fiind cea mai frecvent intalnita forma de artrita.
• Umarul dislocat - primul ajutor - Leziune la naștere a articulației umărului
• Umăr dislocat - explicații și sfaturi

Astfel, luxaţia umărului reprezintă pierderea contactului dintre capul humeral şi cavitatea glenoidă, componentă a scapulei, reprezentând cea mai comună şi frecventă luxaţie. Principalii stabilizatori ai articulaţiei umărului sunt reprezentaţi de capsula acesteia şi de ligamente, cel mai important este cel inferior, fiind şi cel mai frecvent lezat în luxaţia anterioară este cel mai frecvent tip.

Articulaţia umărului permite efectuarea unei game largi de mişcări ale membrului superior, ca adducţia, abducţia, flexia, extensia, rotaţia internă, rotaţia externă şi este formată din oasele ce fac legatura dintre membrele superioare şi trunchi, şi anume din scapulă, numită si omoplat, din claviculă şi humerus.

Coafa rotatorilor menţine stabilitatea articulaţiei, permiţând mişcările umărului.

Anatomia umărului

Acţiunea muşchiului supraspinos este de a permite abducţia, cea a muşchiului infraspinos şi a rotundului mic este rotaţia externă, iar a muşchiului subscapular rotaţia internă. La nivelul artroza deformantă inițială a articulațiilor șoldului se găseşte o structură, numită cavitatea glenoidă, care împreună cu capul humeral va forma una dintre articulaţiile umărului, şi anume articulaţia gleno-humerală.

Tot la acest nivel se evidenţiază acromionul care intră în contact cu clavicula, formând articulaţia acromio-claviculară. În regiunea umărului regăsim mai multe articulaţii: articulaţia gleno-humerală — formată din capul humerusului şi cavitatea glenoidă, din structura scapulei; articulaţia acromio-claviculară — formată din acromion, structură a scapulei şi din claviculă 6 Totuşi, atunci când ne referim la luxaţie de umăr, articulaţia gleno-humerală este cea implicată.

• Mihai Râşcu Profesia: medic primar ortopedie traumatologie.
• Durere la îndoirea brațului la articulația cotului
• Umăr dislocat Leziune la naștere a articulației umărului Pentru a intelege cum se produce dislocarea umarului, e util a se cunoaste anatomia si functionarea acestuia.
• Umăr dislocat - Leziune la naștere a articulației umărului

Subluxaţia este definită ca o luxaţie parţială, având loc atunci când două suprafeţe articulare pierd contactul pe care îl aveau în mod normal una cu leziune la naștere a articulației umărului. Adesea luxaţia se produce în timpul efectuării unui sport sau în timpul accidentelor de maşină.

Încă de la prezentarea pacientului la medic trebuie stabilit ce fel de luxaţie este, în funcţie de mecanismul de producere, pentru o conduită corectă a tratamentului. Dintre factorii de risc, subliniem: ereditatea — unele persoane au ligamente mai slabe şi mai susceptibile unor posibile leziuni, decât restul populaţiei hiperlaxitate ereditară ; pacienţi care au în antecedente leziuni ale umărului şi mai ales luxaţii 1, 8 ; malformaţii ale glenoidei; cauze neuromusculare — leziuni ale nervului axilar.

Pentru confirmarea suspiciunii de diagnostic trebuie efectuată o radiografie, unde se va observa pierderea contactului dintre capul humeral şi cavitatea glenoidă.

Norme de prim ajutor

Pentru punerea în evidenţă a unor eventuale leziuni ale ţesuturilor moi ligamente, tendoane, muşchi, structuri nervoase şi vasculare din regiunea umărului, este necerară efectuarea unui RMN.

Este imperios necesar ca această manevră să fie efectuată de către un cadru medical. După efectuarea reducerii, sunt necesare alte radiografii de control pentru confirmarea corectitudinii manevrei.

Membrul superior va fi ulterior imobilizat cu un bandaj sau cu un aparat gipsat toraco brahial, timp de săptămâni.

Este necesar ca în acest timp pacientul să mobilizeze cotul, articulaţia pumnului şi degetele.

Leziunile nervului suprascapular. Reducerea articulației umărului scapulo-humerale în poziție fiziologică se realizează prin reașezarea în interiorul capsulei articulare a celor două extremități osoase deplasate, prin intermediul unei mișcări de tracțiune a membrului superior. În funcție de complianța bolnavului și de gradul de relaxare a masei musculare din zona afectată, reducerea ortopedică se poate realiza în anumite cazuri sub anestezie generală sau locală administrată intraarticular.

Începând cu această perioadă şi continuând după scoaterea bandajului, este importantă efectuarea exerciţiilor de recuperare, treptat. Reducerea deschisă, prin intervenţie chirurgicală, este recomandată în cazul luxaţiilor vechi, în cazul celor ireductibile sau recurenţelor.

Unul dintre sporturile recomandate a fi efectuate pe parcursul recuperării este înotul. Fracturile sunt de asemenea complicaţii comune, mai ales leziunea Hill Saches, care apare în cazul unei luxaţii anterioare de umăr, când capul humeral se loveşte în timpul deplasării în afara articulaţiei de marginea glenei, determinând apariţia unei fracturi.

Alte fracturi care pot să apară sunt cele ale humerusului proximal, ale coracoidei sau ale acromionului.

Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!